Decorul intern şi substratul pentru acvariul cu cichlide africane din Lacul Malawi

Pentru ca cichlidele voastre africane să sclipească de frumuseţe nu este suficient ca acvariul să fie cat mai mare, apa să fie cat mai curată, si hrana să fie bine aleasa. Toate acestea sunt condiţii necesare, dar nu si suficiente. Doar într-un acvariu cu un decor potrivit peştii se vor putea simţi ca acasă, iar stresul asociat de regulă traiului în captivitate va putea fi minimizat. Cu putină imaginaţie, în acvariu pot fi reproduse condiţiile de mediu din natură (unde peşti au la dispoziţie mult mai mult spaţiu), oferind astfel posibilitatea găzduirii unei multitudini de specii si a unui număr relativ mare de exemplare, într-un volum limitat, de care dispun de regula acvariile personale.
Un acvariu cu cichlide africane (de Malawi) fără un decor adecvat nu poate găzdui o populaţie stabilă pe termen lung chiar daca volum acvariului este foarte mare. În schimb, un acvariu de mărime chiar medie sau mică, dotat cu un decor corespunzător nevoilor peştilor care îl populează, şi corelat cu numărul de exemplare găzduite, poate susţine o populaţie de cichlide africane mulţi ani consecutivi (după 5 ani încolo încep sa arate semnele bătrâneţii).

Materialele necesare sunt următoarele:
- pietre foarte mari - pentru structura de rezistentă a decorului (nivelul 1). Sunt aşezate de regulă pe verticală, şi dau o compartimentare iniţiala pe orizontală a spaţiului
- pietre de legătură (mari si preferabil plate) - aşezate de regulă pe orizontala, fac legătura între pietrele din nivelul 1, şi dau o compartimentare pe verticală a spaţiului. Pot servi în acelaşi timp ca suport pentru un nivel suplimentar - mbuna nu au nevoie de substrat pentru a depune, o garsoniera suspendata este la fel de utilă ca una aşezata direct pe substrat
- pietre medii si mici - pot fi folosite iniţial pentru a sparge un exces de simetrie după aranjarea elementelor principale, dar şi ulterior pentru a controla accesul la garsoniere (de ex: unui mascul puternic dar nesigur i se pot oferi elemente suplimentare de siguranţă, pentru a-i spori încrederea, simultan agresivitatea acestuia fata de intruşi scade in intensitate)
- nisip de scoici - nisipul sa fie fin cu granulaţia de maxim 1 mm, nu luaţi spărtura de scoica din marginea apei (este utila, dar nu ca substrat, ci in filtru ca suport pentru bacterii). Acest nisip trebuie cernut pentru a-i da un aspect uniform. Orice bucăţi de scoici, care ies in evidenta prin mărimea lor, pot distrage atenţia privitorului, pe care încercam sa o direcţionam asupra peştilor nu a substratului. În lipsa, se poate folosi şi nisip de rău, dar tot cernut ca să aibă aceeaşi granulaţie mică.


A. CONSIDERENTE TEORETICE

În amenajarea decorului intern pentru cichlide africane de Malawi trebuie să se tină cont, simultan, de următoarele aspecte:

1. Decorul trebuie să ofere un spaţiu adecvat pentru circulaţia apei în acvariu, astfel încât curentul creat de filtru să poată parcurge întreg perimetrul acvariului şi să poată returna spre compartimentul de admisie particulele nedorite din acvariu. În acest sens, nu se sprijină elemente ale decorului pe geam sau pe fundalul din polistiren. Între decor şi toate laturile acvariului trebuie să existe un spaţiu decent (de altfel folositor şi peştilor pentru înot şi creştere …). Nu ar fi păcat ca lungimea unui acvariu de 1.5-2 metri să fie fragmentata (prin decor) in bucăţi de 30-40 cm?

2. Decorul trebuie să ofere teritorii pentru depunere masculilor dominanţi (respectiv minim cate un teritoriu pentru fiecare specie ţinută în acvariu, preferabil mai multe), prin formarea de “garsoniere” - cum îmi place mie să le numesc. Pentru a fi ocupate, aceste garsoniere trebuie să aibă un acoperiş. Sunt şi specii care preferă pietrele plate expuse, deci “pe acoperiş”, nu sub acesta, şi atunci piatra care acoperă grota poate servi chiar dublu rol – un teritoriu sub şi unul deasupra. Daca se delimitează doar un spaţiu pe orizontală, fără să aibă si acoperire, acest spaţiu va rămâne cel mai probabil neocupat (pentru că este mai greu de apărat şi oferă mai puţină intimitate). Peştii vor încerca să sape pe lângă pietre pentru a căuta protecţia de care au nevoie. De asemenea, garsonierele trebuiesc să fie pe măsura locatarilor. Dacă oferi garsoniere foarte mari unor peşti de talie mică, ei nu se vor simţi în siguranţă şi vor căuta o protecţie suplimentară săpând un adăpost mai pe mărimea lor la baza pietrelor.

Dacă acvariul este suprapopulat şi nu pot fi oferite teritorii pentru depunere tuturor masculilor dominanţi, atunci trebuie evitat complet partajarea decorului pe teritorii, pentru că vor exista lupte dese între mulţii masculi reproducători pentru putinele teritorii de depunere. Se poate opta in acest caz fie pentru un decor compact, în centrul acvariului – fie pentru un decor foarte răsfirat, format din pietre înalte şi dispuse la distantă una de alta, astfel încât să nu ofere teritorii uşor de apărat.

3. În acelaşi timp, decorul trebuie să asigure spaţiu de refugiu şi circuite de fugă pentru membrii mai slabi ai grupului (femele purtătoare, masculi sub-dominanţi, juvenili). De aceea garsonierele mai sus amintite trebuie să aibă întotdeauna doua ieşiri, nu una singură, pentru a nu se transforma in capcane întinse peştilor curioşi când sunt surprinşi de proprietarii de drept pe moşia lor. Aceste circuite vor fi descoperite si bine memorate de câtre peşti, motiv pentru care decorul ar trebui să nu fie modificat prea des după introducerea peştilor, deci este cu atât mai importantă obţinerea unui aranjament bun încă de la început.

4. Nu în ultimul rând, decorul pentru acvariul cu cichlide africane trebuie sa ofere si spatii înguste, pentru supravieţuirea puietului şi a juvenililor. Aceste spatii se obţin cu pietre de dimensiuni mai mici, fiind ultimul strat adăugat la decor şi uşor de ajustat după necesităţi (prin mutare, adăugire, sau eliminarea unor elemente mici din decor)

5. Pentru acvariile cu multe haplochromine de talie mare, cărora nu le place foarte mult înghesuiala şi preferă depunerea în cuib amenajat pe substratul ne-protejat, spaţiul gol nisipos din jurul decorului trebuie suplimentat cu zone de “câmpie”, presărate totuşi cu diverse repere vizuale, nu neapărat sub formă de garsoniere. Din acest considerent al nevoilor “decorative” diferite, dar şi pentru că necesită o alimentaţie diferită, haplochrominele si mbuna ar trebui ţinuţi in acvarii separate, pentru a obţine ce-i mai frumos de la fiecare din aceste doua grupuri.

6. Toate elementele decorului trebuie să fie din aceeaşi gamă cromatică, şi aceasta să fie corelata cu nuanţele fundalului de polistiren sau ale foto-tapetului care decorează geamul din spate al acvariului. Trebuiesc deci evitate contrastele mari între elementele decorului, sau între decor şi fundal, pentru că atunci atenţia privitorului va fi captată de aceste contraste în loc sa cadă asupra peştilor. Nu uitaţi că decorul este şi un instrument de prezentare a materialului biologic, nu aduce doar funcţionalitate ci are si un rol esenţial în estetica acvariului.

B. APLICAŢIE PRACTICĂ

Înainte de toate, decorul trebuie să fie SIGUR. Pentru aceasta, prima amenajare a decorului se face întotdeauna pe uscat, pentru a găsi poziţia optimă a pietrelor, astfel încât “montajul” rezultat să deţină stabilitate si chiar ceva rezistentă la “stres” (încercaţi să-l mişcaţi forţat cu măna - trebuie să opună rezistentă, nu să cedeze uşor). Este binecunoscut faptul că asupra unui obiect introdus în apă acţionează forţa lui Arhimede, deci greutatea lui “scade”, prin urmare daca pe uscat aşezarea pietrelor din decor este nesigură, atunci în apa această aşezare devine un accident care aşteaptă doar să se întâmple. De aceea decorul se montează pe uscat în forma cea mai stabilă posibilă, pentru ca şi după ce intervine forţa lui Arhimede asupra acestui aranjament, să rămână destula stabilitate încât decorul să nu reprezinte un pericol pentru pereţii acvariului.

1. Recoltarea şi curăţarea pietrelor
Primul pas este recoltarea pietrelor. Personal procedez şi la o amenajare ad-hoc, pe teren drept, în momentul alegerii pietrelor pe care le iau acasă. Dacă aveţi o ruletă şi cunoaşteţi dimensiunile interioare ale acvariului, puteţi stabili o structură de rezistentă la faţa locului, unde vă este mult mai uşor să schimbaţi pietrele care nu se potrivesc întocmai, decât v-ar fi acasă unde puteţi jongla doar cu un număr limitat de elemente pentru decor. Este foarte util şi dacă aveţi posibilitatea de a fotografia decorul aceasta, pentru a putea fii reconstrui acasă mult mai repede.

Cum pregătim pietrele pentru curăţare: o noapte în cadă sau într-un lighian plină cu apă (vezi Foto.1) este suficientă pentru a înmuia pământul şi stratul de praf care s-a depus pe ele. Puteţi folosi o perie de sârmă sau de plastic pentru a curăţa toată suprafaţa pietrelor, o mănuşă pe mana stângă (sau dreaptă, după caz) ajută atunci când din prea mult elan vă scapă peria peste degetele cu care ţineţi piatra.
Am citit pe internet şi am fost de multe ori întrebat dacă pietrele trebuiesc FIERTE înainte de introducerea în acvariu. Nu am folosit niciodată această metodă, şi o consider utila poate doar în cazul în care aţi recoltat elementele decorului din locuri foarte insalubre. Altfel, pentru pietrele luate din natură, îndepărtarea prafului şi a pământului (făcută cu meticulozitate, nu pe sărite) este suficientă.

2. După ce pietrele au fost bine spălate şi s-au uscat, urmează asamblarea pe uscat a decorului. (vezi Foto.2, Foto.3, Foto.4 şi Foto.5 din diferite unghiuri)
Cel mai uşor este să faceţi acest lucru în fata acvariului, astfel nu mai este nevoie de marcarea spaţiului de lucru, aproximarea acestuia se poate face vizual deoarece acvariul este foarte aproape. Dacă aţi documentat in vreun fel montarea iniţială a pietrelor, este timpul să vă folosiţi de imaginile salvate pentru a reconstitui decorul. Dacă nu aveţi, începeţi prin a stabili întâi structura de rezistentă. Pietrele cele mai mari vor fi la baza decorului. Apoi folosiţi pietre de legătură pentru a uni pilonii şi a crea spatii acoperite care pot fi folosite de masculii teritoriali pentru depuneri. Evitaţi simetria perfectă, o oarecare dezordine dă un aspect mai natural.
După ce aţi obţinut un aranjament acceptabil, înlăturaţi toate pietrele care au rămas nefolosite şi eliberaţi zona din imediata vecinătate a decorului. Verificaţi prin împingere stabilitatea aranjamentului.
Dacă dispuneţi de mijloace, fotografiaţi din mai multe unghiuri aşezarea pietrelor pentru a vă folosi de aceste imagini la reconstituirea exactă a decorului în apa.
Suprafeţele de contact dintre pietre trebuie să fie cât mai mari, dacă se sprijină într-un singur punct, după ce se acoperă de alge pietrele pot aluneca uşor.

3. Dacă totul este în regulă, forma decorului este finală şi putem trece la pasul următor: demontarea.

Se începe cu stratul exterior, respectiv pietrele adăugate ultima oara (vezi Foto.6). Ele vor fi plasate la cea mai mare distantă faţă de decor, pentru că vor fi ultimele introduse în acvariu. Păstraţi orientarea şi distantele între pietre, ca să vă fie cât mai uşoară re-asamblarea în apă.
Următorul pas este demontarea pietrelor de legătura (vezi Foto.7).
Înainte de a începe introducerea pietrelor în acvariu, asiguraţi-vă că nivelul apei este mai scăzut cu 3-4 degete decât cel necesar (vezi imaginea de mai jos), pentru că odată cu introducerea pietrelor acest nivel o să crească vizibil.

4. Acum se poate trece la introducerea pietrelor în acvariu, (vezi Foto.8)începând cu primul nivel, si continuând cu nivelurile următoare pană la cel exterior (în ordinea proximităţii faţă de acvariu).
Nisipul se adaugă abia după montarea decorului. În acest fel, un peşte care sapă la baza unei pietre nu-i poate pune în pericol stabilitatea pentru ca piatra nu se sprijină pe nisip, ci direct pe fundul acvariului. Dacă nu aveţi decor fals şi pe fund, atunci puneti sub pietre bucăţi de vata de perlon sau burete, pentru ca greutatea pietrei sa nu fie concentrata intr-un singur punct şi ca să fie distribuită pe o suprafaţă cât mai mare a fundului de acvariu. Nu ezitaţi să daţi un strat semnificativ şi pe decor. În timp oricum se spală dar câteva zile dă un aspect mai natural (sedimentul nu se depune selectiv, ci uniform). Aceasta presărare cu nisip a pietrelor va fi mai târziu şi o metodă de control a creşterii algelor, pentru că pe suprafeţele aproape orizontale pe care nisipul se aşează cel mai bine, cresc si algele cele mai sănătoase.

(Foto.9 Decorul montat in acvariu, vazut de sus, inainte de adaugarea substratului)

Nota: dacă vi se pare că forma din apă a decorului este diferită de forma pe uscat, aveţi dreptate. la montarea pietrelor în acvariu am observat că unele elemente ale decorului se apropiau prea mult de geam şi am modificat niţel aranjarea pietrelor din stratul exterior pentru a corecta această problemă.

Foto.10 Decorul montat in acvariu, vazut din fata (poza fara flash)
Foto.11 Decorul montat in acvariu, au aparut si primii locatari (poza cu flash)

INCHEIERE
Acvariul din imagini nu trebuie luat ca model, pentru că are şi neajunsuri, este doar un exemplu practic concret (voi puteţi folosi în loc de granit pietre calcaroase de la mare, în loc de nisip de scoici nisip de râu, etc.).

Nota: Fotografiile si textul acestui articol apartin autorului si nu pot fi re-publicate fara acordul acestuia. www.CiclideAfricane.ro